Numerosi furnizori ridica la fileul societatilor de avocatura sau al consilierilor juridici o problema extrem de interesanta, desi spinoasa, situata pe terenul dreptului concurentei. Astfel, acestia sunt solicitati sa identifice posibilitatile legale, aflate sau nu la indemana unei societati furnizoare, de a introduce in contractele de distributie a produselor sale clauze care sa ii dea dreptul de a impune pretul de revanzare recomandat distribuitorilor. Dintre asemenea tentative, des uzitate, mentionam oferirea unor discounturi sau bonusuri la produse sau refuzul de a livra produsele in baza unor comenzi ulterioare, in cazul in care acesti distribuitori nu respecta pretul recomandat de societatea furnizoare.

Prin prisma dreptului concurential, exprimam, inca de la inceput, rezerve cu privire la intentia unui agent economic de a impune, eventual, un sistem de bonusare sau discount care este corect din punct de vedere juridic, dar cu care se pot “elimina” distribuitorii in cazul in care “calca pe alaturi”. Aceste rezerve sunt determinate de dispozitiile legale citate in continuare, dar si de politica de disciplinare pe care Consiliul Concurentei, autoritatea nationala competenta in materie, doreste sa o impuna entitatilor economice in domeniul concurentei.

Reglementari aplicabile

In primul rand, trebuie aratat ca, prin prisma angajamentelor politice asumate de Romania, procesul de armonizare a legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar in domeniul concurentei a fost in mare parte finalizat in anul 2005.
Urmare a acestui proces, Consiliul Concurentei a intensificat efortul de a transpune in practica legislatia existenta, prin exprimarea unor puncte de vedere oficiale menite sa clarifice prevederile legale existente sau prin luarea unor importante decizii de sanctionare a practicilor anticoncurentiale. Aceste demersuri au dovedit, in unele domenii ale concurentei, o intransigenta sporita fata de intelegerile dintre agentii economici ce pot afecta mediul concurential, astfel cum vom exemplifica mai jos. In al doilea rand, trebuie sa aratam ca principiul fundamental din acest domeniu este prevazut in art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996, care interzice orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici care au ca obiect sau au ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:

  •  fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare ori de cumparare (subl. ns.), a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale;
  •  limitarea sau controlul productiei, distributiei (subl. ns.);
  •  aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente (subl. ns.), provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala.

Articolele 5 (alin. 2) si 8 din aceeasi lege reglementeaza exceptiile de la acest principiu si conditiile cumulative pe care trebuie sa le indeplineasca un agent economic pentru a li se acorda sau recunoaste exceptarea de catre Consiliul Concurentei.

Restrangerea libertatii distribuitorului este interzisa

Regulamentele si instructiunile adoptate de catre Consiliul Concurentei aduc precizari importante, aratand expres faptul ca este interzisa restrangerea libertatii distribuitorului de a-si determina pretul de vanzare. In acest context, impunerea pretului de revanzare este definita drept un acord sau practica concertata avand ca obiect, direct sau indirect, stabilirea unui pret de revanzare fix sau minim sau a unui nivel de pret fix sau minim ce trebuie respectat de catre cumparator. Potrivit instructiunilor Consiliului Concurentei, clauzele contractuale sau practicile concertate care stabilesc in mod direct pretul de revanzare au un caracter restrictiv clar. Nu in ultimul rand, aceste instructiuni interzic expres si impunerea pretului de revanzare in mod indirect, prin: acordurile care fixeaza adaosul comercial, acordurile care fixeaza nivelul maxim de discount pe care un distribuitor il poate oferi pentru un anume nivel de pret, acordurile care conditioneaza oferirea de catre furnizor de rabaturi sau de rambursari ale costurilor promotionale de respectarea de catre cumparator a unui nivel de pret stabilit, acordurile care leaga pretul de revanzare fixat de preturile de revanzare practicate de concurenti, acordurile care prevad amenintari, intimidari, avertismente, penalizari, intarzieri sau suspendari in livrare sau chiar rezilierea acordului in cazul nerespectarii unui anume nivel de pret.
De notat este insa faptul ca nu se exclude posibilitatea furnizorului de a recomanda un pret de vanzare, cu conditia ca acest pret sa nu reprezinte un pret fix sau minim de vanzare, la care s-ar ajunge ca urmare a presiunilor exercitate sau a stimulentelor oferite de oricare dintre parti.
Legislatia in domeniul concurentei interzice, asadar, orice intelegeri intre furnizori si distribuitori care au ca obiect sau efect impunerea sau fixarea directa sau indirecta a pretului de revanzare. Aceste categorii de intelegeri sunt atat de grave incat nici nu intra sub incidenta regulii de minimis prevazuta de Legea concurentei, si care se refera la agenti economici cu cifre de afaceri si cote mici de piata.
O piata concurentiala functionala se bazeaza chiar pe principiul ca distribuitorii/furnizorii de produse identice sau substituibile ofera consumatorilor preturi diferite, in functie de raportul cerere/oferta, politica adoptata si regulile de concurenta interzicand orice forma de stabilire a pretului.
In aceste conditii, stabilirea libera a preturilor de revanzare a produselor de catre fiecare distribuitor caracterizeaza o piata ce functioneaza normal, fiind o forma a concurentei intramarca, si anume concurenta prin pret, nefiind necesara, si nici oportuna, adoptarea nici unei masuri de catre furnizor.

Consiliul Concurentei a devenit extrem de vigilent

Din bogata cazuistica a Consiliului Concurentei, remarcam o decizie recenta, relevanta pentru intransigenta sporita a Consiliului Concurentei fata de intelegerile dintre furnizori si distribuitori, care afecteaza mediul concurential. Astfel, la data de 19 decembrie 2005, Consiliul Concurentei a aplicat amenzi de peste 200 miliarde ROL (peste 5,5 milioane euro) companiei Wrigley si unui numar de 26 agenti economici distribuitori de produse Wrigley.
In decizia plenului Consiliului Concurentei s-a aratat, printre altele, faptul ca Wrigley si cei 26 de agenti economici au incalcat art. 5 alin. (1) din Legea concurentei, prin fixarea pretului de revanzare, direct prin clauza contractuala referitoare la pret si indirect prin politica de discounturi. Aceasta decizie, alaturi de numeroase alte decizii similare, a tras un important semnal de alarma: in contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, Consiliul Concurentei a devenit extrem de vigilent in monitorizarea practicilor considerate ca fiind anticoncurentiale ale agentilor economici activi in economia romaneasca.

Este de preferat neinterventionismul

Motivatiile economice ale furnizorilor si/sau distribuitorilor pentru demersurile de impunere a preturilor de revanzare sunt diverse. Notam insa faptul ca interesul economic sau de alta natura pe care l-ar avea societatea furnizoare de a interveni in aceasta chestiune trebuie pus in balanta cu riscurile la care se expune prin interventia indirecta in politica de preturi a distribuitorilor. In opinia noastra, interesul primordial al societatii furnizoare, si anume obtinerea profitului prin vanzarea produselor sale, este aparat cel mai bine de o concurenta reala intre distribuitorii sai, concurenta care reprezinta motorul unei economii de piata functionale. In concluzie, este de preferat ca o societate sa nu intervina in procesul de stabilire a politicii de preturi practicate de catre fiecare din distribuitorii de produse, lasandu-i pe acestia sa stabileasca acele preturi proprii politicii lor comerciale.
O asemenea atitudine pasiva din partea societatii furnizoare este de preferat din mai multe puncte de vedere:

  •  societatea nu ar putea fi acuzata de incalcarea principiului enuntat de art. 5 alin. 1 din Legea concurentei;
  •  cu greu s-ar putea sustine si dovedi de catre o societate indeplinirea cumulativa a celor 5 conditii prevazute de art. 5 alin. 2 din Legea concurentei, existand riscul considerarii ca practica e neconcurentiala din partea societatii, in cazul in care una din conditii nu este indeplinita;
  •  Consiliul Concurentei si-a exprimat de curand pozitia oficiala intransigenta fata de fixarea preturilor de revanzare de catre un furnizor, astfel cum am aratat mai sus.

Similar articles

Legal implications for companies due to Covid-19 (Text in Romanian)

The Covid-19 pandemic seriously impacts the day-to-day business of Romanian companies. The necessary and urgent reorganisation of activities and the various scenarios available to this end must be analysed from the employment, contractual and corporate point of view. Work from home or telework In order to prevent the spread of Covid-19, employers may agree with …

Read article

Legal Guide for Public Procurement in Romania

1        General information Romanian public contracts are great business opportunities for companies from all over the world. The legislation on public procurement (Romanian PPL) is however complex and quite intricate, as in most other EU Member States. Thus, the essential prerequisite for participating to award procedures is to give due consideration in the …

Read article