Judecarea cererilor de prelungire a dreptului de circulatie
In M.Of. nr. 771 din data de 18 noiembrie 2010 a fost publicata Decizia nr. 1/2010 privind examinarea recursului in interesul legii cu privire la stabilirea procedurii judecarii cererii de prelungire a dreptului de circulatie de catre instanta de judecata – potrivit dispozitiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pana la pronuntarea hotararii definitive in cauzele ce privesc infractiuni de incalcare a dispozitiilor legale privind circulatia pe drumurile publice, titularul dovezii inlocuitoare cu drept de circulatie, eliberata de organele politiei rutiere, este indreptatit sa se adreseze instantei de judecata atat timp cat procesul se afla in curs de desfasurare, pentru a i se prelungi dreptul respectiv, cu cate cel mult 30 de zile, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
Astfel, cererile de prelungire a dreptului de circulatie intemeiate pe dispozitiile legale mentionate, formulate de titularul permisului de conducere retinut, de pilda, pentru:
- organizarea sau participarea, in calitate de conducator de vehicul sau de animale, la intreceri neautorizate pe drumurile publice,
- lasarea fara supraveghere pe partea carosabila a drumurilor publice a unui vehicul care transporta produse sau substante periculoase, au fost solutionate de unele instante in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin incheiere in care nu s-a mentionat daca solutia este supusa vreunei cai de atac.
Alte instante, dimpotriva, au solutionat asemenea cereri in sedinta publica si cu citarea partilor, pronuntandu-se prin incheiere motivata, supusa caii de atac odata cu sentinta sau decizia data in apel. Inalta Curte de Casatie si Justitie astfel sesizata cu recursul in interesul legii a stabilit ca se impune ca solutionarea cererii de prelungire a dreptului de circulatie sa aiba loc in sedinta publica si cu citarea partilor. Curtea a mai statuat ca natura juridica a unei asemenea cereri, prin care este vizata doar o chestiune adiacenta raportului principal de drept procesual penal, impune sa se considere ca incheierile ce se pronunta nu pot fi atacate decat odata cu fondul.