Atat consumatorii ce acceseaza credite, cat si cei ce le-au accesat, au fost supusi in mod constant unor restrictii de natura a distorsiona mecanismele pietei si libera concurenta, precum informarea deficitara, comisioanele „ascunse” sau cele de rambursare anticipata, in procente descurajante. Aceste distorsiuni au condus, in climatul economic si financiar actual, la afectarea atat a mediului bancar, cat si a mediului de afaceri in general, prin ingradirea liberei circulatii a serviciilor.
In acest context, aparitia mult dezbatutei Ordonante nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori parea a fi un colac de salvare pentru multi dintre imprumutati. Realitatea s-a dovedit a fi insa cu totul alta, in conditiile in care, la mai mult de doua luni de la intrarea in vigoare a actului normativ, acesta ramane marul discordiei dintre institutiile bancare, B.N.R., autoritatile de concurenta, protectia consumatorului si clienti.
Numarul clientilor nemultumiti este intr-o continua crestere, doar in perioada 10 – 24 august 2010, structurile teritoriale ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului inregistrand 133 de reclamatii vizand domeniul bancar. In topul celor mai reclamate probleme s-a situat detasat comisionul de risc, refuzul restituirii sumelor incasate si dobanda majorata ilegal.
Termenul limita pentru actualizarea contractelor
Prevederile Ordonantei au devenit obligatorii pentru toate institutiile de creditare incepand cu data intrarii in vigoare, respectiv 21 iunie 2010 si se aplica:
- contractelor de credit, inclusiv contractelor de credit garantate cu ipoteca sau cu o alta garantie pentru proprietatea imobiliara sau garantate printr-un drept privind proprietatea imobiliara;
- contractelor de credit al caror scop il constituie dobandirea sau pastrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei cladiri existente sau proiectate, indiferent de valoarea totala a creditului;
- contractelor de leasing.
Intrucat actul normativ se aplica nu doar contractelor noi, cat si celor aflate in derulare, indiferent de valoarea acestora, institutiile de creditare au la dispozitie 90 de zile, de la data intrarii in vigoare, pentru indeplinirea obligatiilor de asigurare a conformitatii conventiilor de credit cu noile reglementari. Termenul de 90 de zile prevazut pentru actualizarea contractelor la forma legala nu reprezinta o perioada de derogare de la aplicarea prevederilor legale, considerandu-se ca toate clauzele din contractele de credit ce contravin actului normativ sunt nule de drept incepand din data de 21 iunie 2010.
Masurile legale impotriva bancilor
In caz de neconformitate a conventiei de credit cu noile reglementari si de inactiune a institutiei de creditare in vederea indeplinirii obligatiilor impuse, consumatorul are la dispozitie doua cai legale:
- sesizarea Comisariatelor Judetene pentru Protectia Consumatorilor sau a Comisariatului pentru Protectia Consumatorilor al Municipiului Bucuresti, in functie de raza teritoriala in care isi desfasoara activitatea institutia bancara;
- promovarea unei actiuni in justitie prin care sa se constate existenta clauzelor abuzive, modificarea contractului de credit in sensul inlaturarii acestora si restituirea sumelor nelegal incasate.
In ceea ce priveste reclamatiile si sesizarile, acestea pot fi depuse de catre consumatori persoane fizice sau grup de persoane fizice constituite in asociatii. Constituirea consumatorilor in asociatii prezinta doua avantaje majore: lupta cu banca e mai usoara decat pe cont propriu, iar actiunea in justitie este scutita de la plata taxei de timbru judiciar.
In acest sens, peste 100 de clienti ai diferitelor institutii bancare, nemultumiti de serviciile creditorilor, au decis in aceste zile sa faca front comun pentru a-si apara impreuna drepturile si pentru a stabili o strategie de lupta impotriva bancilor.
Importanta notificarii bancilor
Notificarea prealabila a bancii prezinta importanta deosebita. Aceasta deriva din faptul ca atat Protectia Consumatorului, cat si instanta de judecata pot fi sesizate abia dupa ce se va fi incercat solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte. Astfel, notificarea scrisa in relatia cu creditorul, urmata eventual de un refuz al acestuia de a aplica prevederile Ordonantei, constituie suportul legal pentru procedura ulterioara.
De asemenea, in situatia in care consumatorul nu este de acord cu actul aditional de modificare a contractului existent, notificarea scrisa a creditorului este obligatorie – in caz contrar se prezuma acceptarea tacita.
Notificarea poate fi depusa la registratura institutiei de credit, cu numar de inregistrare, sau trimisa prin posta, cu confirmare de primire.
Concluzii
Cel putin o parte dintre consumatori vor avea castig de cauza fara a apela la justitie, deoarece bancile nu-si vor permite sa piarda clientii buni, in contextul lipsei celor noi. Institutiile bancare vor avea astfel tot interesul sa-si pastreze clientii, oferindu-le conditii avantajoase de creditare, ce ar trebui sa coboare la nivelul celor practicate pentru creditele noi.
Celorlati, pe cont propriu sau constituiti in asociatii, nu le ramane decat sa se inarmeze cu multa rabdare si perseverenta, avand in vedere ca punerea in practica a obligatiei de a face instituita in sarcina bancilor reprezinta un drum destul de anevoios.
Av. Amelia Teis, VASS Lawyers